\u201cUit\u0103-te pe geam \u00een Pia\u021ba Lahovary, ce fantezie! Uite o Dacie, un autobuz, un Matiz, un Lamborghini, uite acolo gunoiul, iat\u0103, lumea a\u0219teapt\u0103 \u00een sta\u021bie, e tot ce vrei! Ce frumoas\u0103 naturale\u021be!\u201d. Stelian P\u0103v\u0103lache prive\u0219te fascinat prin fereastra studioului s\u0103u foto din Bucure\u0219ti \u0219i vede \u00een sta\u021bia de autobuz ceea ce un om obi\u0219nuit nu observ\u0103 niciodat\u0103. Dar ochiul lui e antrenat pentru frumos. C\u0103ci de zece ani tot c\u0103l\u0103tore\u0219te singur prin lume cu cortul, rucsacul \u0219i camera foto – e drogul lui, nu se va opri niciodat\u0103. Are 36 de ani \u0219i munce\u0219te doar \u0219ase luni pe an acas\u0103, \u00een Bucure\u0219ti, ca s\u0103 fac\u0103 rost de bani pentru c\u0103l\u0103torii. Pred\u0103 fotografia \u0219i face film documentar. Cealalt\u0103 jum\u0103tate din an st\u0103 plecat pe unde turistului obi\u0219nuit nu prea-i place s\u0103 se plimbe: Pakistan, Vietnam, China, India, Peru\u2026 Iar acum preg\u0103te\u0219te o expedi\u021bie pe Everest, cu al\u021bi trei prieteni. C\u00e2nd nu st\u0103 coco\u021bat \u00een nori, \u00eel g\u0103se\u0219ti pe str\u0103zi str\u0103ine, printre oameni negricio\u0219i cu turbane colorate. C\u00e2nd nu-i nici acolo, umbl\u0103 prin vreun s\u0103tuc pakistanez uitat de lume, printre capre, musulmani, copii murdari \u0219i b\u0103tr\u00e2ne. Sau \u00een vreo m\u0103n\u0103stire budist\u0103, film\u00e2nd, observ\u00e2nd \u0219i trezindu-se odat\u0103 cu tibetanii, la patru diminea\u021ba. Ajunge \u00een locul dorit mai mult din instinct. Nu-l intereseaz\u0103 h\u0103r\u021bi \u0219i busole, nu-\u0219i scoate trasee de pe internet. C\u00e2nd caut\u0103 un loc mai ascuns \u00eentr-o \u021bar\u0103 unde nu cunoa\u0219te limba, \u00ee\u0219i deschide laptopul \u0219i le arat\u0103 localnicilor fotografia cu locul. Ei sunt GPS-ul lui, a\u0219a c\u0103 niciodat\u0103 nu gre\u0219e\u0219te. Nu doarme la hotel. Obi\u0219nuie\u0219te s\u0103-\u0219i a\u0219eze cortul \u00een pustiu, pe marginea drumului, oriunde nimere\u0219te. Dac\u0103 \u00eei trebuie ceva, bate la u\u0219ile necunoscu\u021bilor \u0219i \u00eendat\u0103 prime\u0219te ce-i trebuie. \u201cE suficient doar s\u0103 ai un stil firesc de a aborda oamenii. Pur \u0219i simplu vorbe\u0219ti cu ei \u0219i \u00eei \u00eentrebi acelea\u0219i chestii care te intereseaz\u0103 \u0219i pe tine. Iar ei simt c\u0103 e\u0219ti sincer \u0219i deschis \u0219i te accept\u0103\u201d, spune Stelian. \u0218i tot umbl\u00e2nd a\u0219a, din \u021bar\u0103 \u00een \u021bar\u0103 \u0219i din loc \u00een loc, a descoperit c\u0103 Rom\u00e2nia lui e bun\u0103 a\u0219a cum e.<\/p>\n
\u201eMai degrab\u0103 mizez pe un cioban dec\u00e2t pe un intelectual\u201d<\/strong><\/p>\n \u201eBucure\u0219tiul e o mixtur\u0103 mai s\u0103n\u0103toas\u0103 dec\u00e2t realitatea oric\u0103rui alt ora\u0219 european. Am c\u0103l\u0103torit foarte mult \u00een Europa, e steril\u0103 social. \u00cen Rom\u00e2nia regl\u0103rile dintre oameni se fac \u00een mod firesc; acolo nu. Acel univers minunat al Europei \u00een care totul e bun \u0219i frumos nu exist\u0103. Ei nu au nevoi spirituale, ci numai fizice. Adic\u0103: nu m\u0103 deranja c\u00e2nd merg pe strad\u0103, sorry, sorry, sory, s\u0103 nu speriem copilul, s\u0103 nu fac\u0103 cumva c\u0103\u021belul caca pe strad\u0103 \u0219i s\u0103 calci \u00een el c\u0103 pe urm\u0103 trebuie s\u0103 mergi la business. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u0103 calci \u00eentr-un rahat de c\u00e2ine de pe strad\u0103 e natural, te duci, te \u0219tergi \u0219i gata. \u00ce\u021bi spun, to\u021bi oamenii fire\u0219ti din Europa se vor \u00eentoarce la \u021bar\u0103. Acolo, dac\u0103 ninge \u0219i cade copacul, nu-i nici o problem\u0103. Numai \u00een ora\u0219 lucrurile au devenit tragice din cauza abera\u021biei intelectuale.\u00a0 Mai degrab\u0103 mizez pe un cioban dec\u00e2t pe un intelectual. Ciobanul m\u0103car e natural, dac\u0103 ceva nu-i convine, \u00ee\u021bi d\u0103 o palm\u0103, dac\u0103 ceva \u00eei place, r\u00e2de p\u00e2n\u0103 cade jos. Un peruan crescut sus pe munte te ignor\u0103 dac\u0103 te simte fals. La fel \u0219i copiii lor. Sunt oameni demni \u0219i naturali, cu aerul \u0103la – nu m\u0103 \u00eenjosesc chiar dac\u0103 e\u0219ti un turist alb. Eu \u00eemi cunosc valoarea. \u00cen Huaraz, un s\u0103tuc din Peru, am vorbit cu oamenii \u00eentr-un fel de spaniolo-rom\u00e2n\u0103 improvizat\u0103 pe care numai noi o \u00een\u021belegeam. Am descoperit acolo un fel de birt \u00eentunecat numit Marcel. Sigur, noi imediat i-am spus La Marcelic\u0103. \u0218i \u00eei ziceam: Marcelic\u0103, faciar m\u00e2ncar? Sau: Marcelic\u0103, po\u021bi s\u0103 ne faci un papas fritos con carna? Sau ziceam direct beeee \u0219i el \u00een\u021belegea. \u0218i de aia cred c\u0103 oamenii de la \u021bar\u0103 sunt mai empatici \u0219i mai buni. \u00cen Ladakh, India, am stat o lun\u0103 cu cortul \u00een p\u0103duricea de jos a unei m\u0103n\u0103stiri budiste. \u0218i to\u021bi c\u0103lug\u0103rii \u0219tiau de cortul meu, veneau \u0219i se uitau, dac\u0103 e totul bine, dac\u0103 n-a intrat cineva peste mine s\u0103 m\u0103 deranjeze. Ba chiar \u00eemi l\u0103sam toat\u0103 ziua \u00een cort laptopul \u0219i tot echipamentul, c\u0103 ei mi le p\u0103zeau singuri de sus, f\u0103r\u0103 s\u0103-i rog eu \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tepte nimic \u00een schimb\u201d, mai poveste\u0219te Stelian.<\/p>\n Primul an sabatic: dou\u0103 luni singur \u00een p\u0103dure, \u00eentr-o c\u0103su\u021b\u0103 din crengi<\/strong><\/p>\n Toate astea le-a \u00eenceput, cumva, la trei ani, c\u00e2nd ai lui l-au luat prima dat\u0103 pe Caraiman, la c\u0103\u021b\u0103rat. Mergea cop\u0103cel, dar \u021bipa c\u0103 nu vrea s\u0103-l ajute nimeni. Mai t\u00e2rziu, la liceu, a decis c\u0103 via\u021ba de ora\u0219 e prea stresant\u0103 \u0219i a decis c\u0103 e timpul s\u0103 fac\u0103 o pauz\u0103. \u0218i-a luat rucsacul, toporul, funii, s-a dus \u00een p\u0103dure \u0219i \u0219i-a f\u0103cut singur cas\u0103 acolo, din lemn \u0219i crengi. Dou\u0103 luni a stat \u00een codru, departe de lume, g\u00e2ndindu-se la nimic. A fost primul an sabatic din via\u021ba lui. Dar adev\u0103rata aventur\u0103 a venit mai t\u00e2rziu, prin 2001 c\u00e2nd terminase facultatea \u0219i avea firma lui de calculatoare \u0219i de internet. Pur \u0219i simplu s-a dus s\u0103 cumpere p\u00e2ine \u0219i a ajuns \u00een Caucaz. P\u0103rin\u021bii au aflat de la radio. Ce se \u00eent\u00e2mplase? Se \u00eent\u00e2lnise pe drum cu un amic care-l anun\u021base a\u0219a, \u00eentr-o doar\u0103, c\u0103 se preg\u0103te\u0219te s\u0103 plece pe Caucaz. Cum l-au auzit, t\u00e2n\u0103rului Stelian i s-au aprins ochii. Abia pe la Ia\u0219i \u0219i-a sunat p\u0103rin\u021bii s\u0103-i v\u00e2nd\u0103 \u0219i lui un calculator din firm\u0103, s\u0103 aib\u0103 bani de drum. C\u00e2nd a ajuns \u00een T\u00e2rn\u0103u\u021bi, a g\u0103sit dezastru. Un munte c\u0103zuse peste ora\u0219 \u0219i-l \u00eengropase p\u00e2n\u0103 la etajul cinci al blocurilor. \u00cens\u0103 lui catastrofa asta i s-a p\u0103rut \u201co tragedie fascinant\u0103\u201d. Dup\u0103 ce a urcat pe v\u00e2rf \u0219i s-a v\u0103zut \u00eenapoi \u00een \u021bar\u0103, a dat iama \u00eentr-o sal\u0103 de internet, s\u0103 vorbeasc\u0103 acas\u0103. Era at\u00e2t de murdar, \u00eenc\u00e2t b\u0103iatul de la internet l-a \u021binut minte o lun\u0103 de zile: \u201cA, da, \u0219tiu, erai tipul \u0103la nesp\u0103lat de pe munte!\u201d. Dar pentru el acesta a fost un compliment. Fiindc\u0103 ce a urmat a fost o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 de ani sabatici. (Va urma)<\/p>\n un articol scris de:\u00a0http:\/\/jurnalul.ro\/autor\/alina-turcitu.html<\/a><\/p>\n