Back to Base Camp, again – 2010.08.01

E o dimineata splendida, prilej pentru a gospodari afara. In timpul asta ne mai tachinam , cel vizat fiind Gerila zis si Sforaila. Facem ceai, mancare si incetu cu incetu incepem sa strangem!

Prima pauza o facem la locurile de cort de la 5100 m, unde apar si primele semne de dizenterie! Speram sa nu ne afecteze foarte mult!

Coboram destul de repede, dar soarele, si mai ales problemele cu stomacul ne cam epuizeaza! Incercam sa urmam cararea pe care am venit, dar avalansele din ultima zi a spulberat tot si trebuie sa cautam alta carare. Traseul devine greoi si uneori periculos, crevasele fiind prezente peste tot.

Trecand de zona cu zapezi permanente, ajungem pe ghetar, ne reumplem sticlutele cu apa de ghetar, pentru ca ne simtim foarte deshidratati! Trebuie sa sarim multe crevase, ori sa le inconjuram pe cele mari.

La orele amiezii ajungem in tabara de baza, si urmeaza lungul proces de gospodarire. Profitam de vremea superba de afara si mergem la locul nostru de bait. Un lacusor gasit de noi, unde ne putem spala nadragii dar mai important, ne putem spala pe noi. Desi la altitudinea asta transpiratia nu e abundenta, si nici microbii nu prea traiesc, e o adevarata placere, ne bucuram ca niste copii mici de apa rece ca gheata si de razele soarelui ce ne mangaie!

Restul zilei o petrecem lenevind in corturi, ori folosind hartia igienica. Se pare ca dizenteria isi face de cap cu noi! Cel mai probabil am luat-o de la apa din lacul mare. Seara pregatim o masa regala, dupa care profitam de ceaiul gratis ce se ofera in sala de mese. Bem litri intregi!
Mai mult de atat…ajungem sa cunoastem multe echipe. Una din ele, cea spaniola, echipa ce a urcat alaturi de noi pe cetyreh (pana la 5400 m) a renuntat la a mai urca pe Korzhenevskaya. Certuri in echipa, unii au cedat psihic, altul a cedat fizic. aclimatizarea nu s-a realizat cum voiau! Totusi, vorbim cu unul din spanioli, Miguel, si ii propunem sa se alature echipei noastre. Are de gandit pana maine dimineata! Ajungem noaptea tarziu la corturi, e 22.00 ceasul, dar cerul e asa frumos, incat mai stam la povesti, admiram peretele Kommu. In mintea noastra apar sperante, idei si alte planuri…dar nu vorbim despre ele nici unul!