Fiind prea frig pentru a putea face ceva sau vizita, pe 11 noiembrie  am plecat din Leh  spre  Delhi, unde am stat o noapte fiindca trebuia sa ne spalam si sa rezolvam cu bagajul in plus. Din fericire, prietenul lui Stelian din Delhi,Pawan, ne-a dat o mana de ajutor, fiind de acord sa tina la el acasa surplusul de bagaje pana la intoarcerea noastra.

Din Delhi am hotarat sa plecam spre Khajuraho, orasul templelor si al Kamasutrei, ca sa invatam sa  ne relaxam putin si sa intelegem mai bine religia hindu. Pe 12 seara aveam trenul catre Khajuraho, urma prima calatorie cu trenul in India, 10 ore, la Clasa 3AC, un fel de vagon cuseta. Trenul arata bine, curat, am primit asternuturi , perna si o patura, tot trenul era plin, am gasit cu greu bilete.

Ma asteptam sa vad trenurile ca in filme, cu indieni urcati peste tot, dar, in mod surprinzator, nu a fost asa, trenul avea peste 15 vagoane, cu toate clasele, de la prima – cea mai scumpa, cu cele mai bune conditii, la cele intermediare 2AC, 3 AC, un fel de vagoane cuseta, pana la clasa a-2-a, cu banci de lemn si gratii la geamuri pentru a ii impiedica sa se urce pe acoperis. Drumul a fost linistit, am dormit mare parte din el… de dimineata pe la 5 ne-am trezit.

Eu am citit India Secreta de Paul Brunto, incercand sa inteleg mai bine ce vedeam si ce cautam, sa vad si eu o alta Indie, diferita de cea de la prima vedere. Desi nu am terminat-o  inca de citit, am inteles ca intre India turistica si cea spirituala, adevarata,  este diferenta de la cer la pamant, iar pentru a descoperi spiritualitatea hindusa e nevoie de o calatorie de cautare, in care nimic sa nu te abata de la scopul propus.

Pot spune ca prima calatorie cu trenul in India a fost o placere.

La 6 30 dimineata am ajuns in Khajuraho, gara este la 20 km de oras, asa ca am luat un tuc-tuc ( un fel de motocicleta cu 3 roti, acoperita) si drumul pana in oras a fost ca la raliu, fiecare sofer incercand sa-si arate indemanarea, al nostru a casigat detasat, ajungand inaintea tuturor in oras, desi eram ”doar” 7 oameni in tuc-tuc.

Orasul este un fel de targ, destul de mic, cu un centru unde se afla restaurante si magazinase, o parte noua a orasului ,satul vechi si de jur imprejur temple. Astazi, din 88 de temple mai exista doar 22, deoarece luptele dintre musulmani si hindu le-au distrus pe celelalte.

Sa va spun cateva cuvinte despre templele din zona.  Templele au fost construite intre anii 950-1050 de catre dinastia Chandela, dupa declinul dinastiei in secolul 13, templele au fost lasate in paragina, abia in 1838 au fost redescoperite de catre un capitan britanic, de atunci oraselul a ajuns un punct turistic importat pe drumul dintre Delhi si Varanasi.

Templele sunt impartite in trei grupuri si apartin de doua religii diferite – Hinduism si Jainism, sunt o imbinare perfecta intre arhitectura si sculptura. Fiecare templu este inchinat unei zeitati si in sculpturile care le impodobesc regasim imaginii ale regilor, armatelor, bataliilor, casatoriilor, kamasutrei, zei, animale, plante si oameni in diferite ipostaze, dansand,cantand, facand dragoste, in pozitii de meditatie, de rugaciune, aducand ofrande zeilor, etc. Daca vreti sa aflati mai multe despre temple si istoria lor aici gasiti mai multe detalii : http://whc.unesco.org/en/list/240

In prima zi ne-am plimbat putin prin oras ca sa gasim un restaurant bun si ieftin, dupa ce am mancat am plecat catre templele de sud si satul vechi   iar pe drum ne-am intalnit cu un pusti , Sachin, care a fost ghidul nostru pe toata perioada cat am stat in Khajuraho. El ne-a plimbat pe la temple si ne-a povestit despe ele, apoi ne-a dus in sat, unde am descoperit cat de important era pentru ei  faptul ca toti locuitorii erau hindu, astfel am putut avea o imagine asupra modului de viata traditional al indienilor.

Eu m-am simtit rau toata ziua, asa ca dupa plimbarea asta am ramas la hotel. Tibi, Stelian si Cristina au mers seara la Sachin acasa, unde au facut cunostinta cu restul familiei, mama, un frate si o sora mai mari si un frate mai mic, au vazut deasemenea si casa lui:  stateau cu totii intr-o camera, desi  mai aveau o alta camera nelocuita deasupra..  Casa era una traditionala, ca majoritatea celor din sat, era construita din boltari, jos aveau un fel de veranda, de dimensiune camerei in care locuiau, unde vara pun cate un pat sau o plapuma pe jos si dorm acolo, iarna dorm cu totii in camera din spatele verandei, nu au usa sau geamuri, nici macar cate o carpa in locul acestora.In camera aceea  5 oameni aveau toate bunurile lor, un televizor, doua paturi de fier peste care erau puse plapumi, nu saltele, o masina de cusut si haine. O alta camera se afla la etaj, unde tineau graul pentru chapati ( un fel de lipie traditionala) si alte cereale. In fata casei aveau o curticica mica unde isi tineau vasele si gateau.

A doua zi am plecat catre cascada  Renah, unde Sachin ne-a fost din nou ghid, am luat un tuc-tuc si am plecat spre cascada care se afla la 20 km fata de oras. Cascada era intr-un canion lung de 8 km si inalt de 60 m, acum apa era destul de putina, nefiind muson, arata totul foarte diferit de ceea ce vazusem in India pana acum, era o intindere imensa de roci, fara pic de vegetatie, iar prin mijlocul ei isi facuse loc raul. Dupa plimbarea la cascada am mers in jungla unde am vazut maimute, caprioare, antilope si multe pasari. A fost o zi relaxanta si o prima escapada in natura, …  am vazut si India salbatica.

Inapoi in oras, seara a fost interesanta: dupa ce au cumparat tot ce era necesar Stelian, Cristina si Tibi au mers din nou acasa la Sachin sa manance impreuna cu familia lui, mama lui Sachin gatind pui chapati si orez. Mancarea a fost delicioasa, atmosfera relaxanta si intima.

Ultima zi in Khajuraho a fost de plimbare, am hoinarit pe strazile orasului si apoi in sat, am mers in timpul zilei la Sachin acasa, am vazut si eu pentru prima oara cum arata o casa traditionala si i-am cunoscut familia, mama lui ne-a facut ceai  si in curand toti vecinii erau in curte, uitandu-se la noi ciudat dar prietenos, am fost inconjurati de copii si ne-am petrecut o dupa-amiaza linistita. Seara urma sa revenim si sa luam cina din nou cu ei, am cumparat mancare, plus ceai si zahar, sa le ramana dupa ce plecam si am mers la el acasa. Mama lui a inceput sa gateasca afara, la vatra mica, eu am facut o salata de rosii si am aflat cu stupoare ca in casa lor nu exista nici un cutit, taiau totul cu o secera mica. Mancarea a fost delicioasa si aveam un sentiment asa placut sa fii in mijlocul acelei familii, sa stai cu ei si sa vezi cum isi duc viata, pentru o clipa am facut parte din ceea ce inseamna cu adevarat viata in India.

Inainte sa plecam ne-am oprit la un internet-cafe… acum Sachin are cont de Facebook si adresa de mail precum si o mare dorinta de a invata sa scrie si sa citeasca. Il puteti gasi pe Facebook aici : https://www.facebook.com/sachin.rajak.969?fref=ts

Seara am plecat cu un tuc-tuc catre gara de unde urma sa luam trenul catre Varanasi. Am lasat in urma noastra un oras frumos si un Sachin trist si inlacrimat… Stelian a promis sa se duca si anul viitor si sa stea acasa la el.