Mont Blanc – Cap. 2 – 2008.08.02

Cum gps-ul nu se descurca cu doleantele noastre legate de drum, am pus mana pe un catalog auto si am zis ca mergem in stilul classic: cu harta. In nordul Italiei autostrada este foarte scumpa, dar peisajul este splendid. Fiind noapte, nu am distins mare lucru, doar cateva siruri de munti ce ne impresurau si luminile oraselor mari pe langa care treceam. Cafeaua si energizantul din benzinarie l-au tinut pe Stefan treaz toata noaptea. Spre dimineata am ajuns in dreptul parcului national Italian Gran Paradiso. Cer senin, nici un nor pe toata zona montana a Elvetiei si Frantei. Pentru a mai scuti niste taxe, hotaram sa o luam prin pasul Saint Bernard, nu prin tunelul de sub Mont Blanc. Si asa fusese scump. Ok, daca nu e cu mult mai lung, o luam pe acolo. Vreo 50 km in plus, nu puteam sa fie mai multi. Imediat ce facem dreapta din drumul catre tunel catre pas, incepem sa urcam. Si urcam, si urcam, pana la vreo 2500m, caci la atat era pasul. Soarele rasarise deja, Gran Paradiso se vedea in toata splendoarea lui spre sud.

Facem o pauza pentru cateva poze si cateva momente de linistire, caci nu dormiseram de vreo zi jumatate. Plecati spre Chamonix, hotaram sa mergem in centru ca sa cautam la info point cel mai ieftin camping din zona. Drumurile se aglomereaza, caci urmeaza sa trecem prin Martigny, o zona intens populata a Elvetiei. Inca doua pasuri, mai joase ca Saint Bernard, si ajungem in Chamonix. Este ora 12, am ajuns la destinatie dupa 750 km si 13 ore de mers. Mai mult decat am preconizat… Nu mai conteaza, deasupra noastra se vede Mont Blanc-ul, fara nici un nor in jur, in toata splendoarea sa. Impunator, cu 4000 metrii mai sus decat valea in care ne aflam. Cate un pas pe rand, hai sa luam harti si pliante, sa ne cazam. Intram toti 4 la Tourist Info in Chamonix, dar si in Casa Ghizilor. Imi iau harta masivului cu 8 euro, harta pe care as fi vrut sa o aduc intacta acasa. Nu aveam de gand sa ma ratacesc pe sus, doar invatasem denumirea locurilor si pozitia lor de pe net. Inainte sa plecam din Chamonix trecem si prin supermarketul local, SuperU, de unde luam cate ceva de mancare si bere. Scump, in afara localitatii la hipermarketuri o sa fie mai ieftin. Mergem maine acolo ca sa aprovizionam pentru varf.

Campingul pe care il vrem e in les Houches, la 4 km de Chamonix, in directia Geneva. Adica din sensul opus fata de unde am venit noi. Ok, pretul e bun, cu tot cu taxele de masina ajungem la vreo 5 euro de om de noapte. Hai sa vedem. Ne suim inapoi in masina, parcurgem repede cei cativa kilometrii pana la locatie si intram sa vedem “conditiile”. Ce conditii, iarba moale, niste toalete, niste dusuri si cateva chiuvete in curte. Lux „calitatea intaia”, dar cam aglomerat. Stefan propune sa mergem sa il vedem si pe cel de mai in vale, putin mai scump, dar unde teoretic avem mai mult confort. Hai sa vedem, ce avem de pierdut. Dormim noi mai incolo.

Coboram pana la 500 metri, la iesirea din valea Chamonix, ca sa ajungem la campingul numarul doi. Neplacut, caci din camping urcam spre varf pe jos, si cei 300m diferenta de nivel o sa se simta. Dupa ce dam o tura cu masina printre corturi, tragem repede concluzia: hai inapoi, ca aici e cam dubios. Astia sunt cu catel, cu purcel, cu televizoare si aragaze dupa ei. Nu-I de noi. Ne intoarcem pe la pranz, ne cazam la gazda, de la care facem rost de bilete gratuite de tren pana in Chamonix (toti cei care stau la camping au dreptul la ele) si ne luam in primire locurile de cort. Dupa operatia descarcerare a rucsacilor din portbagaj, ne punem pe intins corturi. Cu toate troacele imprastiate pe iarba, ma ia cheful de a-mi face curat in echipament si a-l pregati pentru urcare. Si m-apuc tacticos de spalat… Mai intai chestiile importante: pe mine. Proaspat curatit, mancat, afara cald si bine, somnul mi s-a dus de tot.

Urmeaza deci spalarea tricourilor, a ciorapilor tehnici, a bocancilor, curatarea de praf a gecii si cam tot ce mai poate insemna igienizarea jucariilor. Suntem fericiti ca totul e in regula, ne pregatim pentru zilele ce au sa vina. Probabil Andrei si gasca o sa ajunga diseara tarziu, noi am facut doar 13 ore. Dupa ce mancam serios de pranz, ma hotarasc sa strang totul in cort si sa aranjez aparatul foto si telefonul, cam descarcate. Efectuez operatiunea, imi mai fac de treaba cu cate ceva si pe la 6 seara totul era gata. Taman bine sa trag un pui de somn. Lucian si Ileana ma invita sa mergem in Chamonix la plimbare, dar prefer sa dorm ca sa pot fi maine in forma. Dupa 36 de ore de nesomn, nici nu imi aduc aminte cum am adormit. Mai important, stiu ca m-am trezit pentru cateva minute seara, cand a venit Andrei, i-am salutat si a ramas ca vorbim de dimineata, caci si ei erau obositi. Nu stiu cand a fost trecerea dintre dupa-amiaza si noapte, imi amintesc ca dimineata la 7 m-am trezit de buna voie si pus pe fapte mari. Strangem repede, mancam, facem cumparaturi si o tulim in sus, credeam eu. Doar ca socoteala mea de a face totul repede nu este valabila cand grupul e mare.