Refugiul Gouter nu are nimic in comun cu denumirea de refugiu pe care o stim din Romania. Adica o cutie de tabla sau plexiglas, cel mult lemn, cu un prici si 5 locuri inghesuite de somn. In Franta refugiu inseamna cabana cu 80 de locuri oficiale, inca vreo 80 posibile in sala de mese, apa si mancare aduse zilnic cu elicopterul, incalzire centrala, conexiune la internet prin satelit si curent electric de la generator. Camerele erau speciale pentru cate ceva: una in care se lasa echipamentul de catarare (bete, pioleti, coltari, casti, hamuri), toate la gramada pe peretii speciali dotati cu carlige, o camera pentru rucsaci unde se lasa si bocancii si se iau papucii de casa, sala de mese, unde toti se foiesc de colo colo asteptand nerabdatori supa si orezul cu carne, doua camere mari de dormit, cu paturi si paturi curate si o toaleta ecologica pusa intr-o muchie de stanca, cu evacuarea strategica intr-o zona neumblata.

Nu degeaba este Chamonix capitala alpinismului mondial, turismul montan aici este in floare. Cum nu aveam de gand sa platim nimic la francezi, noi eram cu corturile, cu mancarea in rucsac si cu gandul ca pentru apa vom topi zapada.
Prima masa in refugiu a fost rapida, 8 oameni la o masa de 3, intrucat celelalte erau rezervate celor care platesc si vin cu rezervare pe Mont Blanc. Cu burtile pline, ne gandim de unde facem rost de apa si unde punem corturile. Punem corturile? La urcare, cativa alpinisti cu care am vorbit ne-au zis ca putem dormi si in sala de mese, atat timp cat nu ii deranjam pe cei care platesc ca sa aiba confort. In mod normal se lasa ceva euro pentru dormit in refugiu pe mese, dar daca zici ca n-ai si te faci ca ploua, nu te da nimeni afara. Mi-am propus sa fac asta, iar sus, la masa, le-am spus tuturor. Noi punem cortu, se vede foarte tare din spate, de pe muchia de zapada, sunt multe corturi si e o zona adapostita. Nu vreau sa dorm in refugiu si sa ma deranjeze astia, imi spune Andrei. Il ia pe Tibi si se duc in spatele refugiului, la 10 minute, in zona de corturi. Stefan afla ca tocmai s-a eliberat un pat in camera de oaspeti, si cum pretul este de 12 euro, alege sa il ia el si sa doarma linistit la noapte. Eu, Lucian, Gabila, Geo si Ileana ne propunem sa ramanem in sala de mese. Desi micul dejun e la 2, si o sa ne deranjeze, la noapte astia pleaca spre varf, noi mergem abia maine noapte, avem o zi intreaga de odihna. Ne descurcam noi, caldut, spatios si ieftin pe deasupra. Dupa-amiaza organizam rucsacii, ii punem pe o masa din colt, in cazul in care va fi aglometarie in sala de mese sa avem loc, facem poze si cautam apa. Sticla de apa plata la Gouter este 5 euro, 1,5 litrii. Multi alpinisti cumpara, caci vin pe Mont Blanc si vor sa aiba si confort. Solutia gasita de mine a fost sa luam apa din turturii care se topesc langa scara ce duce la al doilea loc de dormit. Destul de aproape de buda, mirosul nu e prea placut in zona. Dar turturii sunt destui sub scara, pot tine o sticla acolo sa o umplu in cateva minute.

Iau o sticla goala de la noi si plec sa incerc. Dupa 5 minute vin inapoi cu mainile inghetate bocna si cu 2 cm de apa in sticla. Sa stiti ca nu merge asa, da am venit sa-mi iau manusile. Pun si caciula, sa fie confortabil, iau alta sticla goala si ma duc sa incerc din nou. Reusesc sa pun ceva apa, cam jumatate de litru, dar pretul este mult prea mare: manusile mele sunt fleasca si cel putin pana maine sunt inutilizabile. Bine ca nu plecam la noapte spre varf, ca as fi avut o mare problema. Ma intorc in refugiu, la masa unde suntem adunati cu echipamentul. Solutia salvatoare imi vine repede in minte, asa ca nu stau mult, iau niste manusi uscate imprumut, promitand sa le aduc inapoi tot uscate, si ies repede in holul refugiului. Insfac pioletul din suport si sticla in mana cealalta si ma duc sa “operez”. Procedeu simplu, spargi toti turturii din jur care sunt mai sus ca sa picure apa mai repede doar pe turturele ales de tine. In acelasi timp, cu lopatica pioletlui, sapi o gaura in gheata de dedesubt si pui sticla la umplut. Simplu si eficient. Las instalatia sa functioneze, ca dupa 15 minute sa ma intorc cu alta sticla. Fericire mare, prima transa se umpluse, a doua va merge struna. Mai sap inca un locas pentru a doua sticla, urmand sa umplu cate doua de-odata. Victorios, intru cu licoarea in refugiu. Vestea proasta insa, toata apa provenita din zapada avea un gust intens de… benzina. Hidrocarburile pe care ploaia si ninsoarea le spala din aer raman in zapada, iar cu cat apa se topeste, spre vara, cu atat mai densa este concentratia impuritatilor. E clar, o sa fie apa cu care in vale nici ciorapii nu mi i-as spala. Singurul mod in care puteam sa o bem fara sa simtim gustul oribil era sa dizolvan Izostar in ea, praful energizant pentru sportivi, cu arome de fructe. Nu avem foarte mult, asa ca il punem mai putin decat trebuie, cat sa ii schimbe gustul. Setea e mare la 3800 metrii, te dezhidratezi mult, iar dupa tot urcusul ala simteam nevoia sa bem mult lichid. “Posirca”, cum am denumit-o, a fost pana la urma foarte buna, ieftina si in cantitati nelimitate. Trebuia sa avem grija sa luam apa ziua, caci noapte turturii inghetau si pana nu batea soarele bine in ei, nici pomeneala sa picure. Foarte interesant este ca desi in prima zi alpinistii se uitau la noi si radeau de ce apa putem sa luam pentru baut, dupa doua zile deja trebuia sa stau la coada ca sa imi pun sticlele. Diversi veneau sa umple termosuri, sa se spele pe maini, sa isi spele vasele sau sa ia apa pentru fiert. Nici pentru voi nu sunt de colo 5 euro pentru un litru juma’ se pare, radeati de noi la inceput.

Problema apei fiind rezolvata, mai rontaim cate ceva in cabana, mai facem niste poze si pe la 7 seara lumea incepe sa dispara din sala de mese. Astia se culca cu gainile si se scoala inaintea lor trag eu concluzia, caci la 8 seara cabanierul ne spune sa nu mai facem galagie ca s-a dat stingerea. Suntem 5 romana in sala de mese si inca 3 alpinisti francezi in capatul celalalt, in rest ne-am speriat degeaba ca o sa se aglomereze.

Lucian, da noi unde dormim? Pe mese sau sub ele? Hai sub, ca dimineata o sa vina astia sa manace si o sa ne dea la o parte. De sub masa nu ne scot nici cu forta! Zambim, asa este. Ne bagam in sacii de dormit, cu aparatele foto si telefoanele la caldura, caci se lasa frigul si in sala. Capetele le bagam sub o banca, ca sa incapem cu totul sub o masa. Rucsacii la picioare, apa intre sacii nostrii de dormit, Geo Gabila si Ileana sub masa de langa noi. Somn usor pana la 2 cand se scoala astia, hai noapte buna!