Tibi si Luci au ajuns cu bine in Tadjikistan, acolo au stat o zi in Jirgatal si apoi au zburat cu elicopterul pana in Moskvina Glade – tabara de baza de la 4200m. In ultimul mesaj ne-au transmis ca sunt bine, ca ruta pe Kommunismus nu este inca deschisa si ca mai trebuie sa astepte – si cum sa astepte mai bine decat sa mai faca o data ascensiunea pe Korjenevskaya!
Asa ca baietii nostrii sunt acum in tabara de la 6400m, daca vremea este buna probabil vor face varful de 7105m maine. Acest lucru le va permite sa fie aclimatizati foarte bine si sa plece in urmatoarea ascensiune antrenati si pregatiti, fizic si psihic.
Dupa aceasta vor urma cateva zile de relaxare si apoi vor pleca spre Kommunismus, pentru a urcat la 7495m.
Lor le tinem punmnii iar pe voi va tinem la curent!
Update de la Adi si George care sunt in drum spre Bishkek.
E bine. Deocamdata suntem in grafic.
Am ajuns aseara la hotel Alai, colindau fetitele pe culoare. Curentul oprit in tot orasul, am mancat la restaurantul de vis a vis la lumina lumanarilor si frontalei.
Dimineata am aflat ca nu mai erau locuri in avionul Osh Bishkek pentru azi, asa ca am plecat urgent sa negociem o masina.
Fiind patiti, am facut verificarile:
– sofer care sa stie engleza
– masina noua, eventual jeep. E un Ssangyong Musso, decent.
– cauciucuri fara galme, ne-au ajuns cele 2 pene de cand am venit in tara asta
– aer conditionat pentru cei 700 km de drum in caldura asiei centrale
– bricheta auto care sa si functioneze, pentru incarcat diverse
– doar eu si George in masina, sa nu stam claie peste gramada
Toate cele de mai sus fiind indeplinite, soferul a venit sa ne ia de la hotel. Am batut palma pentru 2400 somi, cu 400 peste pretul normal – adica vreo 4 euro in plus. Parca merita 🙂
Ca bonus bineinteles negociat, pe mine ma lasa in noaptea asta direct la aeroport si pe George intr-un hostel, el va avea timp sa vada maine capitala si va zbura spre casa pe 27.
Sa admiram deci Tian Shanu-ul de sud si stepele Asiei Centrale…
Adi si George au ajuns in Bishkek si acum sunt la aeroport, sunt OK, nu au avut probleme pe drum. Adi se pregateste de plecare iar George va avea o zi la dispozitie sa viziteze capitala Kirgistanului.
Manas AirportManas Airport
Intre timp Tibi si Luci incearca sa treaca in Tadjikistan, spera ca maine sa reuseasca acest lucru. Astazi si-au petrecut ziua in iurta, alaturi de localnici, erau foarte incantati.
Intre timp … fara a umbri reusita baietilor din echipa ce a ajuns pe varf recent … anuntam sosirea de urgenta in tara a doi membrii ai echipei, Andrei Cumpanasoiu si Gabriel Ilias. Cei doi membri ai echipei, nu au putut urca in ascensiunea finala spre varf datorita problemelor de sanatate ce se agravau punandu-le viata in pericol. Acestia au coborat direct de la 6000 m in tabara 2 la 5300m, iar apoi spre tabara 1 la 4500 m unde au fost preluati de catre un medic si o echipa de salvare a unei companii locale. Au fost apoi dusi direct in tabara de baza ( 3600 m ) pentru tratament medical de urgenta, inainte de a fi transferati in orasul Osh, deoarece la peste 4000 m, medicamentele administrate nu isi mai faceau efectul. In ambele cazuri a fost vorba de infectii, Andrei suferind de o infectie bucala datorita careia in ultimele 4 zile petrecute la peste 4500 m, nu a putut manca mai nimic ( cateva linguri de supa cu rugaminti, insistente si shake de suplimente cu un pai improvizat dintr-un pix ), iar Gabi a indurat o infectie puternica a laringelui din cauza careia scuipa sange si tusea convulsiv aproape tot timpul.
Pe scurt, baietii nostrii au rezistat cat au putut in tabara 2 la 5300, si desi aclimatizati si pregatiti de ascensiunea finala ( urcasera pana la peste 6000 m deja ), au fost nevoiti sa renunte la visul de a atinge varful alaturi de colegii lor, alegand sa coboare inapoi in Tabara 1. Aici au fost nevoiti sa astepte 3 zile ajutorul unei echipe de salvare, datorita unei furtuni de zapada si apoi a neintelegerilor cu firma de asigurari la care aceastia aveau politele de asigurare. Rabdarea lor a fost sustinuta de familii si prieteni apropriati ce i-au ajutat din tara sa organizeze o coborare rapida de pe munte si revenire de urgenta in tara. Au fost facute demersurile de urgenta necesare in timp scurt si in secret, pentru transport, vize si supraveghere medicala, de catre echipa de sustinere de aici din tara, si am dorit sa publicam acest incident abia dupa ce am stiut ca baietii sunt in siguranta in tara.
Kiev Airport
Acum ranile cauzate de avalansa de pietre, viscolul din tabara de la 5300 m ce i-a tinut treji noaptea dinainte de coborarea finala, zilele in care abia puteau sa manance din cauza durerilor, sunt doar amintiri ce ii fac sa zambeasca la gandul ca au rezistat impreuna in echipa, si sunt teferi acasa alaturi de cei dragi, datorita echipei extraordinare de sustinere din tara.
Intre timp situatia lor medicala s-a imbunatit considerabil, deocamdata acestia fiind intr-o mica carantina sub supraveghere pentru o posibila boala tropicala contactata.
Tinem sa va anuntam faptul ca primul obiectiv al acestei expeditii a fost atins. Astazi la 11:20, ora locala a Romaniei, am primit bucurosi vestea cea mare direct de pe Varful Lenin. Adrian Fako, Lucian Rosu, Tiberiu Pintilie si George Porancia au ajuns pe varf la 7134 metri. Euforici si obositi deopotriva au vrut ca aceasta veste sa ajunga cat mai repede la voi, sustinatorii lor de pretutindeni, in semn de multumire si apreciere. Ei simt energia pe care le-o trimitem asa ca va invit sa-i FELICITAM pentru aceasta reusita si sa le ramanem in continuare alaturi.
