Adventure Diplomacy

Kathmandu – 2011.09.07

Dupa ce ne-am obisnuit putin cu orasul in incursiunea de ieri, am incercat ca astazi sa o luam metodic. Micul dejul l-am avut asigurat la Guest House-ul la care stam pana sunt gata actele si permisele, astfel incat la 11 a venit soferul lui Sonam sa ne duca la biroul acestuia.

Pana dupa pranz am stabilit aspectele logistice ale expeditiei, am cunoscut viitorul bucatar din base camp, alti alpinisti slovaci care vor fi cu noi in Cho Oyu si am studiat harta Nepalului si a Kathmandu-ului. La recomandarile locale am incercat o masa de pranz in K Too, un local cunoscut printre alpinisti, unde am incercat sa nu facem experimente culinare inainte de a pleca la altitudine si ne-am rezumat la o friptura de vita cu cartofi si ou. Ne e
destul de foame, desi nu facem efort in zilele cat suntem aici mancam foarte mult si rontaim tot timpul cate ceva.

Diferenta de temperatura si climat oboseste organismul, iar in zilele de dinainte de a pleca spre China este indicat sa mancam si sa ne hidratam cat mai bine. Dupa-amiaza am petrecut-o cautandu-ne 4 butoaie de expeditie, cateva echipamente de catarat, mancarea pe care nu o avem deja si alte nimicuri mai mult sau mai putin necesare pentru ascensiune. Pe artera principala sunt cateva magazine oficiale de la producatorii de renume – The North Face, Salewa, Mountain Hardware, Millet, Quechua, iar in rest sunt tot felul de dughene cu echipamente second hand sau contrafacute – dupa spusele lui Sonam, “made for the masses”.

Un magazin de bijuterii, un restaurant pentru alpinisti, un magazin de haine contrafacute, o curte plina cu gaini – dintre care una cu cracii in sus taiata in mijlocul “bataturii”, o tejghea cu mirodenii apoi una cu telefoane mobile si electronice vechi, o librarie cu carti montane, un gang plin de gunoi in care iti este oferit hasis la tot pasul – asta ar fi pe scurt descrierea unei strazi din cartierul Tamel. Inima comertului din Kathamndu, zona in care se gasesec majoritatea hostelurilor si magazinelor, locul unde vin turistii si alpinistii din toata lumea, Tamel este zona incalcita de stradute aglomerat cu masini, motociclisti, biciclisti, vanzatori ambulanti, elevii imbracati in uniforma si nepalezi care incearca sa vanda tot timpul ceva. Dupa 2 zile aici incepem sa ne obisnuim, comparand cu anul trecut, cu lipsurile crunte din Jirgatal, urmatoarele zile in capitala Nepalului par chiar placute.

Urmatoarele zile pentru ca am aflat de la Sonam ca permisele pentru Tibet si viza de China vor fi pe 10-11 septembrie,
astfel incat noi abia pe 12 estimam ca vom pleca de aici. Vom sta probabil 2 zile in Kodari si alte 2 in Nyalam, insa pe drum intre orase nu putem sa estimam cat vom face.

Sonam o sa negocieze pentru noi butoaiele si maine vom reface tot bagajul in cele 4 recipiente, pe care ulterior le vom transporta cu jeep-ul si cu iacii pana in tabara de baza. Una din gentile de expeditie nu a rezistat transportului pana aici, are 4 gauri destul de mari si vom incerca sa o dam la reparat unor nepaleze care stau cu masinile de cusut in strada. Bineinteles, masini de cusut de prin anii ’30 – ’40, inca functionale, pe care probabil le folosesc ca sa faca “geci de puf The North Face for all seasons”!

Am gasit 5-6 librarii foarte interesante, pline de postere cu munti inalti, carti despre altitudine, albume foto si alte manuscrise despre Nepal, Bhutan, Tibet, Dalai Lama, buddism si traditii din zona Himalaya. Probabil nicaieri in lume nu am mai putea gasi o asa densitate de carti montane pe metru patrat, nici macar in Chamonix! Ni s-a recomandat sa ne luam cel putin 2-3 carti de citit pentru expeditie, pe care le vom citi si reciti in base camp in zilele de vreme rea – asa ca deocamdata ne-am facut rost de un ghid de prim ajutor, “First Aid and Wilderness Medicine”, scris marunt si inghesuit, sa ne-ajunga! Mai avem si prospectele de la cele 2 kg de medicamente pe care le-am luat, s-a facut un teanc taman bun, o sa stim toate indicatiile si contraindicatiile lor inclusiv pe cele de la Viagra – din care avem 4 bucati, albastre, mici si scumpe, la recomandarea medicului cel mai bun vasodilatator – speram ca in cazuri extreme de edem la peste 7000m sa nu devina un prea bun vasodilatator!

Tibi imi citeste despre protocoale pentru diaree severa din cauze necunoscute – oare sa vreau sa stiu de pe acum?! Facem un dus rapid cu apa cu miros de balta si oxizi de fier, ne spalam pe dinti cu apa plata si incercam sa adormim, ascultand ploaia de fiecare seara.

Subha ratri from Kathmandu!

In Kathmandu, prima data! – 2011.09.07

Am fost condusi la un hotel dragut, prea dragut pentru realitatile inconjuratoare. Kathmandu este ca in filme si in pozele de pe net, aglomerat, agitat, murdar, cu o populatie saraca dar uimitor, fericita, cu oameni care se chinuie sa vada incontinuu ceva, sa iti ofere un serviciu pentru cativa dolari sau cateva rupii. Avand 4 ore la dispozitie intre desfacutul bagajelor si cina cu gazda noastra, am iesit sa schimbam cativa bani, sa cautam semnal la telefoane – fara succes – si sa luam apa imbuteliata: nu bem apa de aici, ne e teama de calitatea celei de la robinet. Ne-am spalat cateva din lucrurile de pe avion, acum miros usor a sapun si a oxid de fier.

A sunat pentru cina, in 20 minute ne vedem si cu Sonam sa reglam ultimele aspecte ale expeditiei, sa il intrebam ce putem vizita aici, de unde ne mai putem lua diverse. Asteptam cu nerabdare cina, probabil vom incerca un specific Nepalez in seara asta.

Namaste din International Guest House Kaldhara, Tamel 7060, Kathmandu.

p.s. Pana acum nu am reusit sa configuram protocolul de internet pe telefonul prin satelit, poate reusim in noaptea asta. Fara el depindem de wireless-uri ca sa va scriem si sa citim mesajele de la voi, avand in vedere ca GSM-ul este total nefunctional. Tibi le “multumeste” celor de la Orange Romania pentru amabilitatea de a ii spune ca in Nepal e ok, avem Roaming, si ii **** ** ****** ******* *** pentru ca nu putem sa comunicam cu cei de acasa si ii facem sa se ingrijoreze.

In drum spre China – 2011.09.06

In sfarsit am reusti sa luam un loc, sa ne conectam ACER-ul la un wireless si sa va scriem mesajul asta…

De cand am coborat din trenul care ne-a dus la Istanbul lucrurile au mers struna, mai putin cele legate de comunicatii. Am reusit sa lasam bagajele la “nasul” nostru in cuseta, astfel incat nu am platit nimic pentru toata ziua si nu a trebuit sa ducem grija bagajelor. Domu’ Gigi a fost eroul primei noastre zile de expeditie! Am reusit sa ne plimbam prin Istanbul si in partea Europeana si in cea Asiatica, Tibi stia deja orasul si ne-a fost usor sa ne orientam.

Seara am ajuns in piata Taxim si la turnul Galata, apoi destul de grabiti am plecat sa ne recuperam bagajele. In centrul Istanbului, in zonele cu cladiri mai mici am incercat sa folosim si telefonul prin satelit, am reusit doar sa primim mesajele de la voi pe podul care face legatura dintre continente: Multumim!

Dupa ora 9 am negociat la 55 USD o calatorie cu taxiul din gara pana in aeroportul Sabiha Gokcen, o calatorie de 43 km printr-un oras cosmopolit, intins, aglomerat si cu o infrastuctura de invidiat. Aeroport secundar pentru metropola, Sabiha este de vreo doua ori mai mare decat Otopeni-ul.

Ca si anul trecut, pe gresia aeroportului ne-am imprastiat toate bagajele, incercand sa luam pe noi cat mai multe si sa ne incadram cu bagajele. Spiritele bune au lucrat pentru noi, induplecandu-le pe doamnele de la AIR Arabia surplusul nostru de bagaje: 33 de kg, dintre care vreo 10 in plus pentru fiecare bagaj de cala, o gramada de lucruri pe noi si o geanta de “laptop” de 6.8 kg plina cu echipamente electronice :D. Pe scurt, am zambit frumos si ne-au scutit de 330 de Euro. Multumim AIR Arabia si doamnei care a inteles ca plecam in Himalaya! Cand o sa putem uploada, o s-o vedeti pe domnisoara eroina celei de-a doua zile.

Nu ne-a venit sa credem ca am trecut cu bine de etapa bagajelor si a legaturilor rapide pana la aeroport. Zborurile au fost placute, aproape 4 ore fiecare, dupa ce ne-am dezbracat de gore-tex-urile si polarele aferente si ne-am dat jos bocangii am putut respira si transpira in voie, astfel incat am dormit in nestire ambele curse: si pana la Sarjah, in EAU, si pana aproape de Kathmandu.

Istanbul – 2011.09.05

Dupa aproximativ 24 de ore de somn in reprize, am ajuns in Istanbul. Aici vom petrece toata ziua, dupa care ne vom indrepta catre aeroport, decoland la ora 01:00 a.m. spre Sharjah, apoi Kathmandu.

Urmariti-ne, va tinem la curent cu detalii!