Vorobiova – 2010.07.28

Avem parte de o dimineata grea. Trezirea o dam la 7.30, dar efortul de ieri isi spune cuvantul. Lucian are o durere de cap groaznica si cu greu reuseste sa emita cateva gesturi, iar Radu si Tibi se afla in aceeasi situatie.

Singurul mai breaz e Ady. Topeste apa, face ceai, de mancare. Durerea de cap continua, iar abia pe la 11 decidem sa urcam pe varf. Cine poate, cine vrea. Ady si Tibi se simt mai bine, Lucian trage de el pentru a iesi din cort, dar Radu e in situatia cea mai grea si decide sa ramana in corturi. Pornim spre varf, animati de aerul rece si vantul ce ne da fiori.

Inaintam greu, zapada moale si adanca pune probleme, la fel si vantul puternic din fata.

A durat 4 ore, 4 ore in care nu a fost asa de greu precum credeam dimineata. Am ajuns pe varf, varful Vorobiova, mai inalt decat Elbrusul de anul trecut, mai tehnic. Pe varf impartasim bucuria impreuna cu Sunny, un leton de treaba.

La corturi ajungem repede,dar situatia nu e roz deloc. Radu nu se simte deloc bine. Totusi ne mobilizam, Tibi si Radu vor pleca inainte, iar Luci si Ady raman sa stranga corturile.

Refacem echipa pe ghetar, dupa o coborare ce a fortat la maxim genunchii.

Suntem pe ghetar, e tarziu, intuneric, iar situatia in sanul echipei nu e cea mai buna!

Decidem ca Tibi si Radu sa nu forteze, sa vina incetisor pe ghetar, iar Lucian si Ady sa mearga inainte in base camp pentru a pregati masa!
Drumul pe ghetar, noapte, in conditii de epuizare totala se dovedeste a fi greu pentru Luci si Ady, dar extrem pentru Tibi si Radu. Traseul e plin de obstacole, penitentes si crevase, grohotis si caderi de pietre, dar mai ales oboseala extrema!
Pe la 1 noaptea ne intalnim cu totii in base camp, singura bucurie fiind aceea a ospatului pregatit de Lucian si Ady!
Trecem direct la somn, dar si aceasta noapte se anunta lunga!