3 Rest Days – 2010.08.21 – 23

După cele 5 zile petrecute la altitudine, revenim la viaţa normală. Primul lucru făcut a fost să mergem la râu, să spălăm puţinile haine ce le avem cu noi, dar mai ales, să dam jegul jos de pe noi. Nu e chiar cea mai caldă zi dar senzaţia e bestială, e unică. Apa ce 50 m mai sus e un gheţar imens e de o puritate incredibilă, e abia născută. Iar noi profităm să ne bălăcim ca nişte copii mici,
Zilele astea timpul a trecut aşa repede, încât nici nu mai ştim ce am facut şi în ce ordine.

Am jucat tenis de masă şi volei cu cei din tabăra de bază. Nu e chiar uşor, la altitudinea asta. Dar e frumos, şi mai mult, ne bucurăm de aspectele ce ţin de interculturalitate. Am ajuns să cunoaştem toată tabăra de bază, de la bucătar, medic până la pilot de elicopter.
In una din zile toţi cei ce am urcat Korzhenvskaya suntem premiaţi de ghizii montani pentru performanţele obţinute.

Mai important decât orice e că am stabilit împreună ce vom face zilele ce au mai rămas din expediţie. Toţi am nutrit separat, fără să spunem unul altuia. Căci lângă Korjenevskaya e unul şi mai mare, şi mai greu şi mai frumos, de îi spune Kommunizmus sau Ismail Somoni -cel mai înalt din Pamir (7495 m). În cele 3 zile petrecute în basecamp ne-am hotărât, dar mai mult, am fost încurajaţi de oamenii din basecamp să încercăm. Michael, Miguel, cehii, lituanienii ne încurajează să mergem mai departe.

Aclimatizaţi suntem, mâncare mai avem, energie tot înainte. Singurele probleme sunt cele de ordin tehnic şi psihic. Suntem avertizaţi. E un munte greu, doar 30% ajung pe vârf. Studiem poze, întrebăm ghizii, ne uităm atenţi la traseu, mai întrebăm lumea din tabără şi toţi ne încurajează să încercăm măcar. Vorbim mai mult cu lituanienii, vom merge împreună cu ei măcar o bucată de traseu.
În general, în tabăra de bază e o linişte aparte, dar zilele astea e o agitaţie continuă. Echipa iraniană are ceva probleme, se pare că sunt ceva accidentaţi în tabăra lor. Mai mult, un rus si un bulgar sunt pe Kommunizmus, încercând separat să facă vârful cât mai repede. Atenţia tuturor e îndreptată spre Kommu, mai ales că avalanşele încep să curgă.

Pe 10 august, seara, la 18.30, ne pornim înspre Kommu. Plecăm după ce am calculat mâncare pentru 7 zile. Vrem să fim cât mai uşori şi rapizi. Ajungem pe întuneric la helipad, locul de unde vom porni mâine spre o altă aventură. Ne răsfăţăm cu budincă de afine expirată, şi ne pregătim de somn, căci mâine începe o altă aventură, poate mai frumoasă, poate mai grea.