5300m on Korjenevskaya – 2010.08.02
Ca de obicei suntem in intarziere. Facem cum facem, pierdem 30 de minute. Plecam la 8.30 pe o vreme nu prea motivanta.Un plafon de nori sta pe la 5000 de metri. Rucsacii sunt mai grei decat ne asteptam, mult mai grei.Primul obstacol in calea noastra este ghetarul Moskvina. Ce parea o trecere usoare, de 10 min, s-a dovedit un labirint ce l-am descifrat aproape intr-o ora. Traseul e presarat cu gheata ca sticla…ce ne pune la incercare echilibrul si mai ales rabdarea. Urmeaza un traseu greu, in care simtim greutatea fiecarui cubulet de zahar. Pentru prima data in expeditie, suntem transpirati de la efort, si avem nevoie de pauze. Ne simtim dezhidratati, cu sigurana diaree din ultimele zile isi spune cuvantul. Incepem sa urcam pe portiunile tehnice, aici ne simtim in largul nostru, chiar daca avem in spate rucsaci de 25 de kilograme sau poate mai mult!
Urcam pe creste, coboram in vai de ghetari, peisajul se transforma de la minut la minut! Urmeaza o trecere dificila pe sub capataul inferior al unui ghetar. Un ghetar imens, cat un bloc de 40 de etaje care se termina brusc, si pe sub care suntem nevoiti sa trecem. E amiaza, e cald, e soare, iar caderile de pietre sunt frecvente. Cu mare grija trecem unul cate unul, aproape alergand pe sub ghetar.
Cand suntem toti in siguranta, auzim de departe niste bubuituri, tot mai dese, tot mai puternice. Un bolovan cat o masina de mare se izbeste violent de ghetar si curge in continuare in vale. Suntem speriati, ne dam seama ca locul in care ne aflam e plin de pericole, fragmentarea puternica a reliefului, precum si valea abrupta ne dau senzatia ca in orice clipa poate cadea un bolovan peste noi. Urcam in continuare pe partea dreapta a versantului. Uneori e tehnic,alteori e friabil si mai tot timpul e abrupt, foarte abrupt.
Intr-un final ajungem la tabara de la 5100 m! Aici e prima pauza mai serioasa. Decidem ca e mai bine sa lasam cortul de rezerva plus mancare multa aici! Scadem greutatea rucsacului mult, enorm de mult! Tot ce nu era extrem de necesar am lasat jos (busole, tricouri, camera foto, sosete de schimb, etc). Vremea de afara se strica, asa ca grabim pasul. Inca 200 de metri altitudine si ajungem in tabara de la 5300 m. Trecem la coltari, pentru ca urmeaza o ascensiune aproape verticala!
E impresionant totul din jurul nostru. Din ceata iese la iveala un adevarat castel de gheata cu mii si mii de turnuri! Suntem inconurati de gheata, stanca, ceata si uneori de frica!
Dar pentru asta am venit, pentru ca stiam de pericol, pentru ca ne place adrenalina, dar mai mult decat orice, ne place tot ce e frumos!
Ajungem dupa-amiaza tarziu la locurile de cort de la 5300 m. Suntem epuizati, dar ne simtim bine. Aici ne intalnim cu deja cunoscutii prieteni ai nostri cehii, ce au ajuns mai devreme ca noi! Locul de cort e de vis, suntem inconjurati de pereti de gheata si de stanca ce se pierd in negura cetii, dar ne simtim protejati, siguri!
Urmeaza lungul proces al bucatariei, cu aceasta ocazie, Miguel are sansa de a gusta slaninuta in supa, in piure si pe paine!
Spre seara se mai sparg norii, si putem vedea urmatoarele locuri de cort. Sunt acolo sus, asa de aproape, parca poti sa le atingi, sau sa sari pana la ele…ndar de fapt… sunt la 5800 m. Noi visam ca vom ajunge acolo!
Seara o incheiem repede, o fost o zi plina!