Acasă Expeditii 5800m, Korjenevskaya

5800m, Korjenevskaya

0
5800m, Korjenevskaya

5800m, Korjenevskaya – 2010.08.04

Ziua de azi nu se anunta a fi foarte lunga, trebuie sa urcam pana mai incolo, la 5800 m. Locurile de cort le stim deja, le-am vazut de zeci de ori pe internet, am citit multe lucruri. La 5800 ar incapea maxim 10 corturi, caci se afla sub un perete!

Lasam alte echipe sa se duca inainte, mai lenevim putin in tabara. Pornim si noi intr-un final. Astazi rucsacii sunt mai usori, avem o mai mare libertate de miscare.

Imediat ajungem grupul din fata, rusii si cehii. Sunt 2 variante de a ajunge la tabara de la 5800! Ori mergi de-a dreptul…..ceea ce au si facut cehii…ori ocolesti si incerci sa mergi pe un fel de creasta, curba de nivel!
Luam decizia de a merge pe curba de nivel. Lucian e in fata, calca urmele, baietii trag tare in spate.

Ajungem intr-o sa, altimetrul arata ca suntem la 5800 m, celalalt altimetru ca suntem la 10800 m :)). Aici ne intalnim cu bunii nostri prieteni Michael, Max, Bob, Catherine, si echipa de unguri! Nu ne mai vazusem de multe zile, ei au ales sa se aclimatizeze direct pe Korje!

Ne bucuram mult de prezenta lor. Stam cu ei, radem, glumim, facem poze iar peisajul este incredibil; promitem ca ne vom vedea zilele viitoare! Stam o ora cu ei, dupa care mergem la adevaratul loc de cort! Intre locurile de cort si noi se afla o traversare de o ora. Suntem atentionati, cad pietre, multe!

Pornim atenti pe curba de nivel, potrivim bine castile de alpinism pe cap! E dupa-amiaza, peretele de 1000 de metri s-a incalzit in ultimele zile de la caldura si soare, iar noi trecem pe sub el! Primul avertisment e dat de o avalansa, ce cade deasupra noastra. Lucian, ce e primul, actioneaza instant si se infinge cu totul in zapada, aproape ca se ingroapa. Totusi avalansa e de mici dimensiuni si nu ajunge pana la noi. Urmeaza trecerea pe sub un culoar cu o cadere de multe pietre. E o senzatie grea, apasatoare, caci oricand poate sa te loveasca o piatra. Aici cad multe, cu sutele, unele sunt mari, altele sunt mici!

Trecem pe rand pe acel culoar, suntem loviti de pietre in casca, in rucsac, dar scapam fara nici o zgaraietura!
Credeam ca am scapat. Dar nu, mai avem de traversat 500 de metri, iar totul in fata este negru…toata zapada este acoperita cu roci de diferite dimensiuni, toate cazand de pe peretele urias din stanga noastra. E ca intr-un film de groaza. Ceva mai in fata vedem unul din rusi cum merge pe langa perete, rezemat de el, ca sa nu fie lovit!
O frica de nedescris, nu avem solutii, e tarziu, si daca stam, e si mai rau. Uneori abordam strategia de a sta in locul unde au mai cazut pietre mari. Care e posibilitatea sa cada 2 pietre mari in acelasi loc? Aceeasi! Dar e un sentiment de 1% mai multa siguranta…e mai mult decat deloc. Decidem sa inaintam. E un camp de mine. Cel mai urat e ca rocile, in cadere produc un zgomot, iar cand lovesc zapada, un nor de zapada se ridica! Mergem ca broastele testoase, cu spatele la perete. Ce mult ne-am dori sa avem rucsaci imensi in spate, sa ne protejeze! Totusi ne protejeaza, cele mai multe pietre ne lovesc in rucsac sau in casca. Intr-un final ajungem la corturi! Multumim divinitatii ca suntem in viata, caci la cateva minute dupa ce trecem o avalansa de pietre cu zapada spulbera urmele lasate de noi!

„Muntele v-a acceptat”! ne striga razand Sham, unul din ghizii ce era deja in tabara!

Locuri de corturi nu prea sunt! Asa ca ne cazam intr-un cort vecin, un Mountain Hardwear al unor olandezi plecati, Tibi si Miguel luand decizia de a pune cortul lor! E deja seara, iar zgomotul produs de pietre a mai scazut, semn ca peretele a mai inghetat, s-a mai imbunat!
E seara, si iesim la pozat!

Locul de cort e impresionat, e teribil, e divin! E cel mai tare loc de cort, suntem entuziasmati! Faci 1 pas in afara cortului si cad pietre in cap, faci 2 pasi si cazi in hau! Dar peisajul …cum ar zice Lucian Blaga

„Opreşte Doamne clipa cu care măsori eternitatea”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here