Echipa Everest Romania isi continua drumul

1
93

Astazi, 18 aprilie, ora 06:45 AM (ora 04:00 a Romaniei) a avut loc un eveniment tragic care s-a soldat cu moartea a 12 serpasi pe muntele Everest. Acestia pregateau accesul pe varf inainte de inceputul sezonului de ascensiuni, cand o avalansa puternica s-a napustit asupra lor. In astfel de momente, nu putem decat sa exprimam sincerele noastre condoleante catre familiile implicate si sa ramanem cu gandul aproape de tinerii nostri care se afla in acest moment in siguranta in tabara de baza chineza.
Va transmitem in continuare ultimele vesti primite de la ei despre deplasarea intre Nyalam si Tingri – ultimul loc ce civilizatie de dinaintea ascensiunii pe munte.

Pe 14 aprilie, ora 10:23, am plecat din Nyalam cu doua masini de teren, 2 soferi, 2 serpasi, un bucatar, un agent de legatura si 4 romani-destinatie Tingri. Dupa suisuri si coborasuri, curbe la stanga si, bineinteles, la dreapta, am ajuns la pasul Lung La-5050m. Vantul rece care matura platoul ne-a incretit fruntile, dar vederea steagurilor de rugaciune si privelistea magica cu optmiarul Shishapangma si cateva varfuri de 6000-7000m ne-au reumplut cu rabdare pentru ceea ce urma sa vina – Tingri, orasul viitorului din fundul pamantului.

Tingri se afla la 4350 m, in podisul tibetan; este un oras mic, cu un viitor cert doar din prisma expeditiilor care au ca destinatie Everest si Cho Oyu. Avand maxim 100 de case, iti trebuie 30 minute sa il strabati de la un capat la altul, daca mergi cu vantul in fata si 15 minute, cu vantul in spate. Sunt cateva magazine universale, 2-3 restaurante si 2-3 hoteluri. Am uitat sa mentionez ca fiecare locuitor al Tingri-ului isi are corespondentul canin; astfel, dupa lasarea intunericului nu este recomandat sa te aventurezi in afara hotelului. Nici nu imi vine sa cred cu cat nesat povestesc serpasii cum au fost muscate persoane care trebuia sa plece pe Everest si cat tam tam a fost pentru a face rost de un vaccin tocmai din Nepal, adus pe calea aerului in Kodari, traversat pe sub mana la granita si transportat cu jeepul tocmai aici.

Ai senzatia ca te afli la capatul lumii, ca nu se mai afla nimic dupa munti; te simti apasat de acest pustiu, tocmai de aceea nu stiu cum se acomodeaza oamenii de aici sa traiasca in aceste conditii. Meseria de mecanic auto multimarca, remorca si trocarici este la mare cautare pe aici. In ziua in care am ajuns am luat un pranz bogat in fibre, una mai vegetala si mai fiarta ca cealalta si, dupa ce ne-am inarmat cu betele de treking pentru caini, ne-am dus sa vizitam orasul. Oameni imbracati in culori vii si copii saracaciosi arsi in obraji de soare aleragau pe strada centrala de la un colt la altul tipand sau chicotind.Am fost intampinati nu cu paine si sare, ci cu vant si nisip, astfel ca dupa ce ne-am intors la hotel eram plini de praf si in albul dintilor. A urmat un somn bun si cina.

A doua zi, pe 15 aprilie, am hotarat sa facem o tura de aclimatizare pe unul dintre varfurile din jur. Am pornit dupa micul dejun. Varful se afla la 15 minute de mers pe sosea. Din nou mult praf, nisip si pietre…pare totul atat de sterp si rigid. Te uitai de jur imprejur si nu se vedea nici un petic verde.In acelasi timp a fost pentru prima oara in aceasta expeditie cand am vazut Everestul. Ne-am bucurat mult, pentru ca am vazut dupa atat timp obiectivul pentru care am trudit aproape 2 ani.

Ascensiunea pana pe varf, la 4700m, a durat o ora jumatate. In zare se vedeau Everestul si Cho Oyu, atat de clar era cerul si senin afara; muntii se asterneau minunat in zare, dominau totul in jurul lor si in acelasi timp iti lasau senzatia ca la ei se termina lumea. Pe varf am facut poze, am stat sa admiram privelistea si sa ne bucuram de peisaj. A urmat o coborare scurta si masa de pranz.

Pentru ca mai aveam ceva timp dupa-amiaza si aflasem ca in zona se afla niste izvoare termale ne-am propus sa facem o vizita. Ne-am imbarcat toti 7 intr-un jeep (noi 4 si serpasii) si am pornit spre cele mai apropiate izvoare, aflate la 8 km de Tingri. Drumul a fost scurt si ne-am vazut ajunsi in curtea unei case. In curte se afla un bazin, destul de mic si de murdar si intr-o camera mai era un bazin (bazin insemnand in primul caz o adancitura in stanca, iar in cazul 2 un bazin cu faianta care in mijloc avea din nou stanca si in care se aflau izvoarele). Am inceput sa ne tocmim pentru intrare si dupa o lunga dezbatere, cu serpasii pe post de traducatori , am stabilit pretul. Acum intrebarea era unde sa facem baie.
Aveam doua variante-inauntru, unde nu exista acoperis si apa era pana la glezne, dar am fost asigurati ca in vreo 3 ore se umple bazinul, si varianta de afara, unde apa era ceva mai mare, dar destul de murdara. Dupa ce am asteptat jumatate de ora in camera si am vazut ca a crescut nivelul apei cu 2 cm am hotarat sa ne aventuram afara. Apa era minunata, din cand in cand batea vantul si soarele ne mangaia. Am stat doua ore in bazin si tot nu ne venea sa mai iesim afara.
A fost o binemeritata relaxare inainte de ascensiune si o binemeritata ultima baie in civilizatie…pentru ca maine, 16 aprilie urmeaza sa urcam la 5200, in CBC (tabara de baza chineza).”

Tiberiu Pintilie – trimis din tabara de baza chineza, 17 aprilie, 2014

Urmărește in continuare calatoria Echipei Everest Romania pe www.adventure.mystagingwebsite.com și pe https://www.facebook.com/EverestRomania.

1 COMENTARIU

  1. Sunt cu mintea si sufletul langa Voi si emotia ma cuprinde admirativ!

    Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va duca pe Acoperisul Lumii pentru a Va da Mana Lui si pentru a glorifica ROMANIA!!!

    Respectuos,

    Stefan VINTILA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here