Moskvina BC – 2010.07.25

“Patience and perseverance surmount every difficulty.”

Ne intoarcem mult mai bine dispusi, asteptand cuminti sa ne vina randul la elicopter. Aflam ca suntem abia in al 5-lea zbor si ne miram cum de am ajuns abia in al 5-lea, daca am fost in primele echipe care au ajuns in Jirgital. Ce sa facem, daca nu stim rusa sa punem o vorba buna pe langa seful de aeroport, sa zburam mai repede…

Cantarim bagajele, ne pregatim cu tot ce avem pe noi in mijlocul campului, unde aterizeaza elicopterul.Am fentat cantarul, in loc de 220 kg ne-au iesit doar 95 kg. Am fi platit multi bani pentru kilogramele extra, dar nu a fost asa.

Dupa ora 13:00 vine si randul nostru, ajutam la incarcarea bagajelor si ne suim intr-un final in aparatul de zbor, foarte entuziasti si nerabdatori. Inauntru e aglomerat, stam pe laterale cu rucsacii in centru.

Zburam la cel mult 4400m, asa ca aparatul nu este presurizat, putem sa deschidem geamurile in zbor si sa fotografiem linistiti. Si ce imagini…cat de incredibil.

Incep sa se vada muntii inzapeziti, stim ca au deja peste 4-5000 m.

Nu ne vine sa credem…..vedem de sus cel mai mare ghetar din lume (Fedcenko). Korzhenevskaya nu se vede, parca nu si-ar dori sa se arate asa timpuriu.
Dupa 40 de minute de zbor, ne preagatim de aterizarea in base camp. Vedem primele corturi, am ajuns. In jurul nostru cei 2 giganti, de 7105m si 7495m, cat si alte varfuri de peste 6000. De sus se vede tabara de baza, un mic satuc, cu o constructie mai acatarii (restaurantul) iar foarte haotic asezate tot felul de alte corturi. Si suntem abia 30 de oameni in tabara de baza, ne asteptam sa vina 200. Privelistea iti taie respiratia, iar la 4250m, altitudinea base-campului, ramai fara suflu la cel mai mic efort.
Locul de cort e superb. Pe o morena, avand in stanga Korzhenevskaya, in dreapta Kommunismus, in fata Cetireh, la confluenta celor 3 ghetari, inconjurati de crevase si seracuri.
Incepe adevarata aventura, punem corturile, simtim vantul aspru si privirea gigantilor care ne vegheaza de sus, de la peste 7000 m dar ne bucuram de fiecare raza de soare, caci stim ca la noapte va fi frig.

Mancam cea mai buna masa de pana acum, mancare gatita de noi, desi e doar supa la plic, si piure instant cu salam infect. Dar noi am muncit la ea….si e delicioasa.
Sunt ultimele, ultimele raze de soare din aceasta prima zi superba, fara nori pe cer, iar noi, oamenii, ramanem muti in fata spectacolului naturii…peretele Kommunismusului sangereaza, iar noi stam ca la teatru. Doar ne bucuram!