Leopardul zapezii, animalul reprezentativ al Tadjikistanului, una dintre cele mai rare feline, traieste in muntii din Asia Centrala, deasupra limitei zapezilor permanente.
Anul acesta speram sa il vedem si noi in zona taberei de baza a varfului Lenin…
Road to Osh – 2012.07.03
Se pare ca sim-ul Beeline luat de noi merge doar in telefonul lui Andrei – mai trebuie sa investigam – asa ca pozele mai dureaza.
Am gasit un sofer cu care am negociat cum se poate mai bine pana Osh Bazar, piata mare din Bishkek. De acolo ne-am gasit un minivan cu o familie care merge spre Osh, iar cu 3000 somi (60 dolari in total, pretul pietei) au acceptat sa ne duca.
Deocamdata suntem cu ei, mai avem 250 km pana la destinatie.
Va updatam din Osh, deocamdata ne puteti scrie doar la numarul local: 00 996 770 689 541
Adi, Gabi si Andrei
Osh, at last… – 2012.07.03
12 ore, 700 km si 4 masini (cu 2 pene) ca sa ajungem in Osh… Hotelul ales si recomandat de Luci este sublim: alergam “carcalacii” prin camera si nu tipam decat daca este sobolanul mai mare de 30 cm in baie… Lustra este cu cristale, probabil facute din geamul lipsa de la usa, perdelele sunt patate cu “nu pune mana!” Covorul este insa persan!
Nu ne intelegem deloc cu localnicii insa striga ei dupa noi cand trebuie sa platim ceva.
Maine avem de alergat pentru ultimele pregatiri, inainte sa ajunga baietii. Daca gasim un net cafe va trimitem si imagini…
In sfarsit putem sa stam intinsi, dupa 2 zile in avion, aeroport si masini. Speram sa adormim repede!
Va uram si voua distractie placuta!
Backpacks are ready – 2012.07.02
Asa ceva avem fiecare dintre noi, un rucsac de 20 kg si unul de 8 kg, avem in ele tot ce ne trebuie ca sa supravietuim o luna si jumatate in Pamir.
Mai avem de facut verificarea finala si in cateva ore decolam!
Kiev – 2012.07.02
Am aterizat cu bine in Kiev, asteptam 6 ore urmatorul avion, care ne va duce in Bishkek.
Se pare ca wireless-ul fluctueaza si nu stim exact cand se trimit mesajele, la noi este acum 15:20 ora locala.
Moralul e ok, cel putin noi primii 3 nu am uitat nimic, ne simtim bine si suntem nerabdatori sa ajungem in Bishkek.
Aeroportul este departe de Bishkek asa ca maine vom cauta un transport direct pana in Osh si ii vom astepta acolo pe baieti. La ei va dura mai mult sa isi faca rost de viza si de Tadjikistan, probabil 2 zile. Avem timp sa ne organizam tot echipamentul, sa vedem cultura locala si sa mai updatam aici.
Singura necesitate este sa gasim wireless… foarte rare in aceasta parte a lumii.
SPOT
Anul trecut am folosit pentru prima data dispozitivul, la propunerea lui Bogdan. In Pamir ne-a scos din multe momente dificile, am reusit sa fim aproape de cei care ne-au sustinut, aproape de familie, de sponsori, de cei ingrijorati de soarta noastra.
Anul acesta, in Himalaya, SPOT-ul ne-a ajutat sa va comunicam pozitia pe harta si un mesaj predefinit, mai ales in zilele cand nu am avut baterie pentru telefonul prin satelit.
Noi am folosit doar cateva dintre functiile dispozitivului, din fericire nu si pe cele de salvare. Asa cum este descris pe site, “jucaria” este utila in mai multe situatii:
Am avut “placerea” sa nu experimentam aceasta functie, insa din cele intelese functioneaza cu succes in majoritatea tarilor, iar in tarile dezvoltate cu siguranta. Noi avem indoieli ca in Tibet, unde nu nimeni nu are voie sa zboare cu elicopterul ar fi venit cineva sa ne salveze. Stiam ca trebuie sa ne bazam doar pe noi, sa avem grija unul de altul.
Doamne’ fereste, adica sa anuntam cativa oameni apropiati ca avem probleme? De fapt, acest mesaj l-am setat cu un alt mesaj predefinit, care spunea ca suntem la peste 7000m. Intr-un fel, e tot “o urgenta in care viata nu este periclitata” – asta daca nu stam prea mult acolo sus.
Asa am reusit sa trimitem mesajele direct in site fara sa avem acces la internet, iar in zilele cat am fost sus si nu am putut sa comunicam altfel v-am anuntat ca suntem ok. Aproape…
Buton pe care noi l-am setat sa transmita ca suntem la peste 6000m.
Functia ar fi fost utila pentru ture mai scurte, daca am fi vrut sa marcam traseul pe GPS. Track progress consuma destul de multa baterie, altfel SPOT-ul in modul in care trimite doar mesaje predefinite rezista cateva saptamani bune cu 3 baterii AAA.
Ne-a placut foarte mult motto-ul lor, “Live to tell about it”.
Pe scurt, l-am folosit, ne-a ajutat si v-a scapat pe voi de ingrijorari suplimentare. Daca ai de gand sa iesi in natura pentru diverse ture – pe munte, cu bicicleta, off-road, pescuit sau vanatoare, ia-l la tine. Te va scapa de batai de cap, ii vei linisti pe cei dragi spunandu-le ca esti in regula fara sa fii nevoit sa ii suni zilnic si poate asa te vor lasa sa faci lucrurile extreme si a doua oara 🙂
Enjoy the wild!